Pregătirea solului primăvara

Compoziția solului e determinată de dimensiunea și cantitatea particulelor care alcătuiesc solul. Prezența (sau absența) materiei organice este, de asemenea, un factor important. Particulele microscopice din compoziția solurilor argiloase (lutoase) sunt strâns legate între ele și stochează apa foarte bine chiar și pe vreme caldă. Acest tip de sol însă poate fi rece și lipicios, iar la căldură se poate crăpa. 

Solul nisipos este alcătuit din particule de dimensiuni mai mari. Se încălzește rapid și permite scurgerea ușoară a apei, având un drenaj foarte bun. Acest aspect vine și cu un dezavantaj, deoarece nutrienții din sol se găsesc adesea sub formă de soluție între particule și pot fi ușor spălați. Din acest punct de vedere, solul ideal este cel luto-nisipos, în care proporția de nisip este ușor mai mare decât cea de argilă. 

Starea solului este întotdeauna îmbunătățită considerabil prin încorporarea îngrășământului organic. Acesta ajută, în esență, la fixarea particulelor din solul nisipos afânat și la descompunerea granulelor fine ale argilei lipicioase. În plus, microorganismele pe care le conține sporesc fertilitatea solului.

A fost nevoie de peste un milion de ani pentru ca, prin descompunerea rocilor de la suprafața scoarței terestre, să se formeze solurile pe care le cunoaștem astăzi. În mod firesc, proprietățile acestor roci au influențat caracteristicile solului rezultat. De exemplu, granitul, alte roci magmatice vechi sau gresia duc la formarea unor soluri acide, în timp ce calcarul și creta generează soluri alcaline. 

Astfel, pe lângă dimensiunea particulelor, solurile pot fi clasificate și în funcție de gradul lor de aciditate sau alcalinitate. Această proprietate este măsurată pe scara pH-ului, ale cărei valori variază între 0 și 14, iar valoarea 7 corespunde unui pH neutru.

• Plantele cresc în soluri cu pH-ul situat între 4,5 și 7,5 

• Pentru majoritatea plantelor, valoarea ideală a pH-ului este de 5,7-6,7 

• Un pH mai mare este prea alcalin, iar un pH mai mic este prea acid pentru plante

Solurile calcaroase sunt alcaline, având un pH ridicat și un conținut mare de calciu. Cu toate acestea, pot deveni foarte fertile dacă sunt fertilizate corespunzător. Aciditatea lor poate fi ușor crescută prin adăugarea de materie organică, precum compostul.

La polul opus se află turba, un sol foarte acid. Aceasta este formată din resturi vegetale descompuse, fiind, practic, un sol organic. Prin urmare, dacă vrei să îi crești alcalinitatea, trebuie să procedezi invers: adaugă calcar măcinat. O cantitate de aproximativ 0,25 kg/m² poate ridica pH-ul solului cu până la 0,75 unități. Totuși, este bine de știut că turba disponibilă în comerț este, de regulă, deja bogată în nutrienți, deci nu necesită ajustări suplimentare.

Cu ajutorul hârtiilor indicatoare de pH sau al testerelor de pH disponibile pe site-ul nostru, poți determina cu ușurință pH-ul solului. Analiza este foarte simplă — trebuie doar să urmezi instrucțiunile producătorului. De asemenea, florile sălbatice și arborii care cresc în mod natural pe teren pot oferi indicii valoroase despre tipul de sol. De exemplu, erica, mesteacănul sau pinul indică de obicei un sol acid. În schimb, călinul preferă solurile alcaline, calcaroase.

Momentul potrivit pentru începerea pregătirilor pentru noul sezon depinde în primul rând de vreme, mai exact de temperatura solului. Aceasta poate fi măsurată în fiecare dimineață, la o adâncime de aproximativ 7–10 cm, cu ajutorul unui termometru pentru sol (sau chiar al unuia obișnuit). Dacă temperatura se menține constant peste 7 °C timp de cel puțin o săptămână, este un semn clar că poți începe lucrările de primăvară. Solul ar trebui să fie afânat, uscat și să nu se lipească. 

Indiferent dacă ai menținut peste iarnă culturi verzi în straturi sau ai protejat solul cu un strat de mulci organic, acest material trebuie acum încorporat în sol. Resturile vegetale fine pot fi introduse direct în strat, la o adâncime de aproximativ 20 cm. Plantele cu masă vegetală mai mare este recomandat să fie compostate sau tocate înainte de încorporare. 

În cazul straturilor rămase descoperite, intervențiile de primăvară depind de lucrările efectuate în toamnă. Dacă solul a fost deja fertilizat și săpat, este suficientă o afânare cu sapa. În absența acestor lucrări, va fi necesară o pregătire mai amplă: lucrează solul manual, cu cazmaua sau cu cultivatorul, și asigură-i nutrienții necesari printr-o fertilizare adecvată. Indiferent ce tip de legume intenționezi să cultivi, compostul matur este, în general, alegerea potrivită. Acesta poate fi aplicat prin împrăștiere uniformă la suprafață sau încorporat ușor, la circa 10 cm adâncime. Primăvara este, totodată, perioada potrivită pentru înființarea de straturi noi, care vor avea timp să se așeze și, mai ales, să absoarbă suficientă energie din îngrășământ. 

Există și opinia, susținută cu convingere de unii grădinari, potrivit căreia săparea nu ar fi benefică pentru sol. În realitate, stratul superior este adesea mai sărac în elemente nutritive, în timp ce componentele cele mai fertile (humusul), se găsesc în profunzime. Săparea poate fi evitată doar dacă solul a fost protejat pe timpul iernii cu un strat de mulci sau cu ajutorul culturilor verzi, așa cum am menționat anterior.

Vrei o grădină impecabilă? Descoperă tot ce trebuie să știi despre scarificarea gazonului, alegerea îngrășământului potrivit, plantarea unui gazon nou, îngrijirea gazonului de-a lungul anului sau planul complet de îngrijire a grădinii primăvara. Inspiră-te din articolele noastre!